Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Joc autumnal
Litieră-și făcu toamna din frunzișul ruginit
Și din crengile uscate două osii și-a cioplit;
Patru nuci îmbătrânite, costelive, făcu roți
Și-a strigat în crâng și codru ca să vină cucii toți.
Dar grăbiți cum sunt din fire, când îi chemi ca să lucreze
Dânșii n-au voit pe umeri hamurile vechi s-așeze;
Ci-ncepură-a face mofturi, că se vor mânji pe pene,
Hamurile-s șubrezite... Dar ce-i drept, le era lene...
Și porniră-atunci să sufle vânturile nevăzute
Focuri ce-au pălit a ierbii plete. Mute
Au rămas și crânguri și câmpii pustii și ape,
Îngroziți fugiră cerbii ce veneau să se adape.
Iar căruțul roșu-galben, vuind, începu să fugă.
Speriați au fugit cucii. Și sucit ca o zvârlugă,
Vântul fură din grădină ultima crăiță vie
Și fugi cu dânsa-n brațe, simbol dragostei să-i fie.
Iar un corb cu haina neagră, ca un cioclu, cum e iadul
S-a înfipt în stâlpul porții și jelește-n cor cu gardul
Înnegrit de ploi și vânturi, obosit, culcat pe-o rână,
Doi drumeți ce-și plâng amarul soartei rele ce îi mână.
A murit fecioara vară cu sâni gingași de topaze
Cu săgeți aprinse-n ochii ce de foc aruncă raze,
Cu obraji ca purpuriul merelor ce-ncep să-și coacă
Dulcele lor chip, în soare mult mai dulce să și-l facă.
Frunze mici, palide fețe se desprind de crengi uscate.
Cât e valea, cât e codrul, plâng și vânturile toate.
Tot mai tulbure e râul ce-a fugit ștrengar, din munte,
Tot mai palidă e raza în apus pe a lui frunte.
.....................................................
Într-o margine de codru un bătrân stejar se pleacă
De pe drum să-și strângă frunza ce tulpina îi îneacă.
Dar lovindu-l cu furie aspra vântului suflare,
Îl culcă mugind sălbatic și... fugi pe el călare.
poezie clasică
de
Nicolae Martinescu
din
Brevi finietur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice