Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nocturnă cu poezie
Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș
Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform
Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină
Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte
Ascult de sus un dulce grai
Aleargă pixul. Cum? Nu știu
Și ca un cititor în Braille
privesc. Și nici nu văd ce scriu
Lucrez așa ca un orbete
Da-n orice lucru-i câte-un rost
Și pentru toți în alfabet, e
Un simț ascuns, rămas la post
Îmi bănui literele mari
Ce le aștern cu stângăcie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Și-au să mai fie
Și scriu febril dacă nu dorm
O nerăbdare mă zorește
Poemul așternut diform
Când restul lumii se trezește
poezie
de
Ion Untaru
din
Condorul
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice