Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prințesa și grăjdarul (banc versificat)
Dintr-un fort de șase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi și lungi picioare)
silueta de albină și-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăției) să îi vadă toți ce are.
Într-o parte și grăjdarul saliva după femeie
și, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prostește,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i și mai prost atuncea când e trist și când iubește).
Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeți ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.
"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aș vopsi un cal în verde
să-i atrag prințesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaștem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru și isprava nu va ține."
Când a doua oară fata coborî, ușor, pe trepte
din clădirea fără margini, să se plimbe prin grădină,
observă un cal ca iarba, și decide să-l aștepte
pe grăjdar, să îl întrebe cine poartă-această vină?
"Cine a vopsit mârțoaga în culoarea-mi favorită,
cine s-a ținut de șotii pe sărmanul animal?!
Eu - răspunse-atunci feciorul cu o voce bâlbâită -
l-am vopsit, sperând că mâine mă vei invita la bal... "
Auzind prințesa asta, se gândi la un răspuns.
Să îl certe, să îi zică vrute, acre și nevrute?
C-o mișcare bruscă,-n fine: "hai în grajdul mai ascuns
și pornește-ți pofta groasă în prinsoarea-mi de-o ascute!"
poezie
de
Ionuț Popa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice