Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vinovatul
Șira spinării a Terrei,
Abia la sfârșitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.
I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Și silozuri nucleare.
Pe cer, sub apă și pe sol,
De la pol până la pol,
Mișună fără-ncetare,
Arme de exterminare.
Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.
Și nu-i greșit de s-ar spune
Că nimic nu va rămâne,
Din ce natura a dat,
Omul a realizat.
Ca să-ndepărtăm de noi
Primejdia de război,
Să demascăm vinovatul;
Priviți-l!... Este savantul!
Catapultele primare,
Oglinzile incendiare,
Praful de pușcă inflamant,
Au fost făcute de-un savant.
Cu sufletul întunecat
Și geniul rău, a inventat
Arme noi, teribile,
Cu urmări oribile.
Oare ce fel de ființă
Poate fi omul de știință,
Ce face plecat pe planșe
Schița armei ucigașe...
A dovedit mai curând,
Purtând numai arme-n gând,
De distrugere în masă,
O ferocitate crasă.
Are în minte răceală,
În sufletul său are smoală,
Are în inimă otravă
Și e mort după gâlceavă.
Căutând cu-nfrigurare
Și chiar cu exagerare
Arme noi pentru război,
Totul este rău în voi.
Savanți, voi distrugeți toate
Purtătoarele de moarte,
Să dispară pe vecie
Bombe, viruși, sărăcie.
Puneți capăt prin urmare
Cercetării nucleare,
Schimbând-o prin orice mijloace
În preocupări de pace.
Împlinindu-vă menirea
De a duce omenirea
Spre lumină, înflorire,
Bunăstare, fericire.
Nu vă arogați menirea
De-a distruge omenirea...
poezie
de
Gheorghe Ionescu
din
Vifornița
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice