Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zbucium
A fost mai ieri sau nu știu când
Așa de minunată firea
Atâtea nopți și zile-n rând
În desfătare sau plângând
Tu m-ai făcut să gust iubirea.
În ploaia razelor de soare
În taina palidei lumine
În rariștea ocrotitoare
De veșnică sărbătoare
Sufletele ne-au fost pline.
Murmura apa-ntre maluri
Fremăta frunza pe ramuri
Fredonând cu noi același cânt.
Le ducea vântul agale
Le-ntorcea ecou-n vale
Repetând cuvânt după cuvânt.
Robită dorurilor tale
Și propriilor mele doruri
În cuibușorul de petale
Și în al vieții noastre cale
Noi presărat-am adevăruri.
Acum zadarnic dragostea
În geamuri și-n ușă bate
Și să zbucnesc-afar-ar vrea
Căci triste de durerea mea
Închise sunt și rămân toate.
Tot ce-a fost frumos odată
Joc și dragoste curată
Vina noastră nu le-a tulburat.
Iar de viața-mi va apune
Corzi din suflet au să sune
Niciodată nu te-am supărat.
poezie
de
Gheorghe Ionescu
din
Picături de rouă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice