Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cinci poeme pentru ieșirea din apă (În memoria poetului Ion Stratan)
I
De multă vreme
Urmai un drum sângerând
Sângele drumului devorând
Sângele trupului întru zidire.
Prin rigole de plastic
Păpădia nu mai înflorește
Ora se-ntunecă vântul moare
Printre molizii uscați
II
Duși sunt viii
La marele iarmaroc al iluziei
Cei lăsați pe la vetrele lor
Își aprind ultimele lumânări
În timp ce tăcerea prinde rădăcini
Printre mestecenii loviți de trăsnet
Prin fagurii risipiți în diaspora morții.
III
În urma cuvântului
fitilul lumânării
face strip tease
Acvila
pândește privighetoarea
ascunsă-n nisip.
Timp înșurubat
în proteze translucide
ce fentă absurdă!
IV
Ay, bade,
cum în întunericul odăii
te sprijiniși de răcoarea metalului
de lucirea catranului
ca de capătul drumului.
În urma ta pe cărări întomnate
cuvintele târăsc șerpi fosforescenți
și cum trec
urma ți-o șterg.
Ay, bade,
cum or veni paparazzi
la vreme de seară
să-ți caute prin icoane
prin textele celeste
cum vor căuta ei să rezolve
ecuația morții
pe care doar tu o știai.
În temnița luminată
de-un soare nătâng
nu pe tine te plâng
ci pe necunoscutul
din nespusele jocuri.
V
Atâta puținătate
în cuprinderea noastră
și atâta risipire printre ierburi amare
și cine o să spună
cât o să țină
jocul din spatele oglinzilor
când clipa se prelinge absentă
pe lângă statuile cârpei.
O, cum îți zdrobește taciturna stare
Numele tău, Stratane!
poezie
de
Ion Pascal Vlad
din
Risipiri în retină
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice