Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Domnului Eminescu
Nimeni n-a știut mai bine
Să dea aripi la cuvinte,
Să le-mbrace-n armonie,
Să le facă-n veci să cânte.
Razele din alba lună
Tu le-ai tors amețitor,
Suspinat-ai împreună
Cu luceferi la izvor.
Într-un cuib de turturele
Ai furat un pui de somn,
Ai zburat până la stele,
Tu ai fost și prinț și domn.
Și cu lira-nflăcărată,
Într-un cânt sfâșietor,
Ai cuprins în poezie
Plop stingher, tremurător.
Și iubirea ai slăvit-o,
Ai simțit al ei fior,
Tu ai plâns la braț cu teiul
Și cu lacu-ai plâns de dor.
Ai divinizat femeia
Și i-ai pus în suflet foc,
Preschimbând-o în regină,
Iar tu - rob făr'de noroc.
Și-ai zvârlit asupra ei
Vălul alb de poezie,
Ai făcut din ea o sfântă
Și din zâmbet simfonie.
I-ai urzit cununi de raze,
Ai creat dintr-o femeie
Înger blând pierdut în basme,
O "Madonă dumnezee".
poezie
de
Mariana Dobrin
din
Îngerul albastru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice