Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Care e rostul vieții mele?
Mă duc cu copiii în centru, unde sunt toți adunați
Și cu mine vine Paul și cu încă vreo doi frați.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Și se-ngrămădesc cu toții, mai ceva decât fac hunii.
Multă lume-i adunată și-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunțe o știre de la balcon:
,, Pachetele sunt puține!" spune primarul mulțimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârșitul lumii.
Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toți îl au pe necuratul.
Asta este viața noastră, ăștia sunt ai mei români,
Hoții ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,
Am ajuns azi, plini de ură și suntem foarte săraci
La timona țării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, țara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.
Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci și bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar niște sclavi.
Vreau să dăm mână cu mână și să dăm afară hoții,
Să fim unul lângă unul și să ne unim cu toții.
Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să știu cât mai degrabă, care-i rostul vieții mele?
Nu mai suport umilința, vreau să trăiesc și eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie și ei ca mine,
Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
Și să te gândești cu groază, iar la ziua care vine.
poezie
de
Georgeta Nedelcu
din
Cenușa unui suflet!
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice