Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Descântec
ieși voinic de borangic
că mi-e răsuflarea grea de la apăsarea ta
lasă-mi inima să bată, că nu vrea și nu așteaptă
să se usce toacă-n vânt bătută de-un legământ
lasă-mă să-mi cat de drum ca nuiaua de alun
iarna-n palme s-o cosesc, a izvor să potopesc
să-mi dau lacrimile toate norilor să mi le cate
măi voinice mâna ta, sânul mi-l încercuia
pune doagă lângă doagă, carnea-mi frige și se roagă
să-și găsească alinare ca rana-nvelită-n sare
că vadra negeluită se vrea-n zori rândeluită
a pulbere șlefuită, sărutată, descântată...
buzele-ți să se usuce, că n-au făcut căuș dulce
și pecete zorilor când e dorul călător
luna-n pântece-mi coboară și-ar vrea să te dea afară
că-s plină de-nfiorare și carnea-n adânc mă doare
de te-ar face-un copiluș, să te-așez în legănuș
să-mi țes toate visele legănând suspinele
să te legăn și să-ți cânt, la suspin eu să-ți descânt
să-ți descânt să te mângâi ca pe vremea cea dintâi
în jale să mă-nvelesc că și-așa mă ofilesc...
să-mi cari toate oasele cum își cară casele
codobelci cu ochi lipiți și de soare rătăciți
să-ți fiu în viață povară pân-și liniștea să doară
să țiuie-a pustiire, vrajbă-n suflet să-ți adie
să te rogi să te sfârșești și-n tot locul să bolești
seara să te-ntinzi sa mori să te rădici viu în zori
să mă cați, să mă găsești, buze să-mi pecetluiești
cu viață să mă descânți și pe brațe să îmi cânți.
poezie
de
Costel Macovei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice