Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tu ești!
În freamătul de șoapte, în tremurul de vânt,
te recunosc, când teii se leagănă-n zefiri,
Un vis care aievea plutește pe pământ,
frumoasă ca tumultul a mii de trandafiri.
Parfum, e-ntreg crenelul din buclele-ți rebele
ce palidele raze, de lună, împletesc.
Mireasmă de narcisă, de maci și viorele,
crescute în dumbravă, când zorii se ivesc.
Pe fruntea-ți luminoasă, privirea-i nor de gânduri,
Ce-apare-n nopți cu lună, ca-n basme-poezii,
Și se strecoară-alene, furișe, printre rânduri
de etherate gene, spre-a viselor stihii.
Mlădiul corp, un lujer cu fragede petale,
îmbelșugări pierdute pe-ascunsele cărări,
împrăștiind în juru-ți, sclipiri ca de cristale
cu strălucirea, plină de-a' dragostei chemări.
Tu ești! îmi spune noaptea, prin reci clipiri de stele.
Pământul, prin răsuflu de viață și mister.
Tu ești fecioara blândă a visurilor mele,
ce-mi lași în suflet urma cometei de pe cer!
poezie
de
George Ioana
din
Zborul. Vis și destin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice