Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nicicând...
Un suflet închis într-un trup trecător
se zbate-ntre viață și moarte.
El știe că-i doar pelerin călător,
dar trupul vrea încă să-l poarte.
Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
din lumea trăită redeșteptate...
Nu pare nimic să-l ajute.
Durerea cumplită trupu-i cuprinde,
nu crede mai mult să reziste.
Și totuși, de viață nu se desprinde:
el nu vrea să nu mai existe!..
Din câte-ar fi vrut cândva să-mplinească,
în timpul ce-n goană trecuse
fără să poată să și le-amintească,
atâtea speranțe apuse...
E greu pentru el s-accepte sentința:
mai poate ceva să îndrepte
pe patul în care doar suferința
vrea, răbdătoare, s-aștepte?
Și totuși, el poate acum să-nțeleagă
din viața-i aproape trecută
de care, târziu și tăcut se dezleagă:
nicicând viața nu e pierdută!
poezie
de
Elena Liliana Popescu
din
Unde ești, timp?
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice