Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poveste de la etajul zece
Mi-am luat și eu de-un an apartament,
Cu-n dormitor, pe colț, la termopane,
Nu spun cât m-a costat căci evident
Pentru-n burlac este de milioane,
Am o vedere splendidă la parc
Și lăptăria-i jos chiar la intrare,
Iar liftul funcționează că remarc,
De joi nu mă mai vaiet de picioare...
O chestie minoră, o găsesc,
Vecinele mă fac pe zi ce trece
Să mă, și-n toiul iernii, răcoresc
Sub duș, bine-nțeles, cu apă rece:
Blondina de la unu', pe balcon,
M'aduce, înșirându-și să se zvinte
Chiloții cu dantele roz-bombon,
Să mor de ciudă-n apa lor fierbinte,
La doi, stau două fufe cu chirie
Ce n-am văzut o dată că își spală
Pe sfoara din balcon ceva să fie
Având servici la "Baia comunală",
La trei, stă o pipiță, e model,
Ce-nvârte ierni la munte, veri la mare
Și-o zi nu stă mai mult la un hotel,
Cu-așa picior mereu e-n deplasare,
La patru e-o cadână, văduvioară,
Ce nu o văd nici printre picături,
De-i toamnă, vară, iarnă, primăvară,
Pe-acasă vine când nu e-n călduri,
Apoi la cinci e alta muncitoare,
Care trăgând pe brânci la doi stăpâni,
De-atâtea zile acre și amare
S-a dus, fiind sezonul de căpșuni ;
Mai sus, băgată-n chesti' dubioase,
Stă una cu-o profesie ciudată,
Ținu și ea ca fraiera de șase
Și-a luat vreo patru coți și jumătate ;
La șapte și la opt, parcă-n necaz,
Avui să am vecine două babe
Ce apa și-o-ncălzesc pe aragaz
Când rar vor să se spele, de zgârcioabe ;
La nouă e de-un an jumate, gol
Și sper s-apară una, chiar bălaie,
Ce-și face tratamente cu nămol
Și-apoi să il dea jos sărind în baie,
Fiindcă după cum ați presupus,
Cu-așa vecine, proprietar la zece,
Pân' să ajungă apa caldă sus
Fac dușuri tot mereu cu apă rece.
poezie
de
Valeriu Cercel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice