Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Misterele nopții
Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetișor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe șopotinde,
Cu-a ei vise de amor;
Câte inimi în plăcere
Îi resaltă ușurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.
Două umbre, albicioase
Ca și fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Și se sting ca două stele,
Care-n nuntă, ușurele,
Se cunun căzânde jos.
Într-un cuib de turturele
Ca și fluturii de-ușor
Saltă Eros nebunește,
Îl dezmiardă, l-încălzește
Cu un vis de tainic dor;
Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-a nopții mire
Cu fantastica-i șoptire,
Le resfiră, până mor.
Când pe stele aurie
Noaptea doarme ușuel,
Câte mime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasă-ncetinel!
Dar așa ni e destinul
Vitreg prea adeseori.
Unui lumea-i acordează,
Iar pe altul îl botează
Cu-a lui rouă de plânsori.
poezie celebră
de
Mihai Eminescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice