Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Din inimă
în foșnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.
"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.
tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.
n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.
întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.
azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...
poezie
de
Adina-Cristinela Ghinescu
din
Izvoarele vieții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice