Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântec despre Dumnezeu ascuns (fragment)
I. Țărmuri pline de liniște
Îndepărtatele țărmuri ale liniștii încep chiar dincolo de prag.
Nu vei zbura pe acolo, precum o pasăre.
Trebuie să te oprești și să privești mai profund, tot mai profund,
până vei reuși să-ți desprinzi sufletul de adâncuri.
Acolo de priviri verdeața nu se mai satură,
și nu se mai întorc ochii legați.
Ai crezut că viața te va ascunde de cealaltă Viață
în străfunduri adânci.
Din acel torent - să știi - că nu e întoarcere.
Cuprins de tainica frumusețe a veșniciei!
Să reziști și iar să reziști. Să nu întrerupi zborul umbrelor,
numai să reziști tot mai simplu și tot mai clar.
În răstimp mereu vei ceda în fața Cuiva, ce de acolo vine
închizând după sine discret ușa odăii mici -
care mergând își îmblânzește pasul
- și atinge această liniște cel mai profund.
poezie clasică
de
Papa Ioan Paul al II-lea
din
Lirică poloneză
, traducere de
Valeriu Butulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice