Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Arbore cu vrăbii
Greu de tot se face lumină,
E tot mai târziu în această viață.
Peticele de zăpadă din grădină
Închipuie schimbarea mea la față.
Greu s-a născut dimineața-ntunecată.
Vișinul de la fereastră-i gol de vrăbii.
Peticele de pământ de altădată
Încă ițesc muchii verzi, ascuțite ca săbii.
În patul de răcoare din camera de dincolo
Ea încă doarme, cu fața spre fereastra de est,
Zgribulită sub pătură ca o vrabie pe creangă,
Pasere fără aripi învăluită în aer cu gust de incest.
Nu-i vremea încă să mă bucur,
Iarna nu și-a muiat grumazul,
Alte zăpezi vor pune-n streșini ciucur,
Alte înghețuri vor înghiți pârleazul
De tufe de zmeur și lămâiță;
Șirul de carpeni nu și-a lepădat
Frunzele uscate, iar coardele de viță
Stau țepene în sfârșitul de leat.
Greu de tot s-a făcut dimineață.
Ușor se risipește-n lumina precară
Și pogoară în tainica-mi nouă viață
Zvonul stins de melancolie barbară.
Ici-colo, petice de zăpadă, verzui,
În grădina-ncremenită spre-amiază
Și-n ochii ficși ai vrăbiilor șui
Ce, una câte una, pe crengile din mine se așează.
poezie
de
Ioan Radu Văcărescu
din
Gnoze
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice