Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Șalul negru
Mă uit la șalul negru ca un ieșit din minți,
Și-i sufletul meu veșted răzbit de suferinți.
Pe când fusesem tânăr și-ncrezător, trufaș,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaș.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricând,
Dar ziua cea cumplită se arătă curând.
Stam între oaspeți veseli, voios sorbind din vin,
Când îmi bătu la ușă, șoptindu-mi, un străin:
-"Petreci între prieteni și nu știi nicidecum
Că tânăra ta greacă te-nșală chiar acum".
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Și l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Și-o crâncenă mâhnire se răsucea în piept.
Ajuns la pragul fetei, simțeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceața, eram sleit de tot.
Intrai în casă singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în brațe, un armean.
N-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tâlharul n-avu vreme să scape din sărut.
Jucai apoi pe trupul lipsit de cap și-ntins,
Privind năuc la fata ce, -ngălbenând, s-a stins.
Imi amintesc tăcerea, văd sângele: tâșnea...
s-a prăpădit grecoaica și dragostea cu ea.
Smulgându-i șalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am șters de sânge spada, râzând de vechiul vis.
Iar robul meu prin bezdna cărându-i pe sub porți,
În valuri dunărene i-a prăvalit pe morți.
De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcută noapte în trista-mi viață nu-i.
Cu sufletul meu veșted răzbit de suferinți
Mă uit la șalul negru ca un ieșit din minți.
poezie celebră
de
Pușkin
, traducere de
Mihu Dragomir
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice