Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Romanță
Pe-al mării țărm stă dârză o stâncă-ntunecată,
Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.
Și-a despicat-o-n două lăsând la mijloc cale
pe care spuma apei în clocot se prăvale.
Sunt două stânci străine, cum le-a lăsat furtuna.
Lungi crăpături arată c-au fost odată una.
La fel, pe noi bârfirea să ne despartă vreu
Și totuși, pentru tine, străin eu n-am să fiu.
Nu ne-ntâlnim. Iar dacă s-ar pomeni de mine
În fața ta, ai zice: "Cine-i acela? Cine?"
De-ai să hulești viața-mi cu tine, împletită,
Ai să-nțelegi că, astfel, tu însăți ești hulită.
Din amintiri- pe mine, simțirea mea-nfocată,
N-ai să le smulgi... Nici clipa trecută. Niciodată.
poezie clasică
de
Mihail Lermontov
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice