Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prohod
Te-ai așezat pe pieptul meu, iubito,
Ca un bănuț pe pieptul unui mort
Căci neputința mi-ai ghicit-o
Și frigul ce în mine-l port.
Simțindu-ți răsuflarea caldă
Și stând, așa, în delăsare,
Imagini sumbre mintea-mi scaldă
Și-mi vin gândiri de îngropare:
Văd licurici în noapte cum lumină
Călătoria mea spre nicăieri
Și crengi de plop văd cum suspină
În seri de humă și păreri.
Iar din coroane de rugină
Salcâmii prohodind frunzare
Vor străjui sleita-mi tină
Până-or pieri și ei-n uitare.
Din mii de buciume și goarne
Turbatul vânt, în miez de noapte,
Liniștea seacă o s-o-ntoarne
În dimineți, m-o plânge-n șoapte.
Scâncind ca un cățel-orbete,
M-o plânge teiul din fereastră
Mireasma-i n-o să mai îmbete
Privirea mea de dor albastră.
Te-ai așezat pe pieptul meu, iubito,
Și-o lacrimă îmi lași drept ort
Nu plânge: sila mi-ai ghicit-o
Și-otrava ce în suflet port.
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice