Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Balada omului de rând
Zori de zi plini de miresme
Noaptea fuge din ferestre,
Soarele sărută roua
Cetățean de mâna-doua
Brusc, tresare-n așternut,
Gemând, saltă în șezut
Ochi-ncercănați și-i freacă
Poate somnul o să-i treacă.
Caută în jur posac:
Amărât sunt și sărac
Fără râs și bucurii
Dar bogat în datorii
La băcan, la lăptărie,
La fisc și la primărie,
Iar Uzina bat-o vina!
Mi-a tăiat de ieri lumina.
Soarele sărută roua
Cetățean de mâna-doua
Robotește cu mult sârg:
Mâine, iară-i zi de târg
Și-o să-mbrac costumul vechi,
Îmi trag basca pe urechi
Și-o să mă înfund în birt
Să-mi ard sufletul cu spirt.
Să-mi ard sufletul și gura
Poate potoli-voi ura
Care-mi macină rărunchii
Trupul, până-n vârf de unghii.
Și să uit că n-am parale,
Că mă plec cu greu de șale,
Că zadarnică mi-e truda
Și mă ostenesc de-a surda
Seară zare arsă-n jar
Stelele timid răsar
Luna râde-n colțul gurii
Peste zbuciumul făpturii.
Peste lucruri cade roua
Cetățean de mâna-doua
Rar pășește către casă
Truda, umeri-i apasă.
Ochii-i încrețiți de riduri
Cufundați-s în negre gânduri,
Și nu văd bolidul care
Iese-n trombă din parcare.
Doar un geamăt scurt și gata!
Liniștea-și lățește pata
Peste zbuciumul făpturii
Luna plânge-n colțul gurii,
Întuneric de tăciune
Tainic, nopții doliu pune
Stelele privesc mirate
O surată care cade.
Zori de zi plini de tristețe
Când cocoși-și dau binețe
Soarele sărută roua
Cetățean de mâna-doua
Liniștit stă în coșciug:
A scăpat de tras la jug
Și plecând dintre cei vii
Nu mai are datorii.
Iar în casa cea de tină
Nici că-i trebuie lumină
poezie
de
Boris Ioachim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice