Te iubesc, tu, ce ai rămas frumos, încă
azi, acolo, o creangă plânge ruptă-n lacrimi
balsamul ei miracol nu mai este de mult iubit
noroiul umple sufletele noastre acre ce strigă
opriți să distrugeți tot ce încă mai poate fi distrus
o hârtie și-o sticlă goală, cola, gunoi modern tâmpit
plutesc în ani, amar, în lacrimi și-n ochi ce orbi rămân
tu încet ai fost distrusă, omorată, pustiită și n-ai vină
apă nu mai este-n lac, doar noroi, pustiu și părăsit
|
Module dinamice