Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mă duceai la gară
Mă duceai la gară
să scapi de mine,
de umbra genelor mele,
de naivitatea mea
de ciută speriată,
scăldată in cuvintele
și necuvintele tale...
alergai să nu pierdem trenul,
să scapi de mine
pentru încă un an,
eu veneam obsedant
vară de vară,
aproape ilogic
perpetuând aceeași prostie
la granița dintre real și filosofie,
acolo unde se trăgea linie:
până aici, restul jos,
nu aveți loc in tren;
și pierdeam tren după tren...
mă albăstream,
inima îmi spărgea pieptul,
respirația mea sacadată
mirosea a lapte covăsit,
copil proaspăt înțărcat,
neînstare să meargă singur,
iar tu fugeai, fugeai
să nu pierdem trenul...
îți ceream mâna
să mă pot sprijini
pentru primul pas in iubire,
tu imi dădeai cu durere
floarea buzelor,
pecete pe gura mea strânsă,
temătoare de păcat,
încarcerată în cutume...
și legile firii se zbuciumau,
se zdruncinau, clocoteau
de furia neînceputurilor...
mă duceai la gară
și din compartimentul
mirosind a banal
îți fluturam sfioasă mâna
pe care o doream, o visam
să poarte inelul tău...
și trenul pleca
cu gara în sufletul meu..
poezie
de
Gigi Stanciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice