Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Marea
MAREA! Marea! Largul apelor sărate!
Albastru peste albastru, tinerețe, libertate!
Fără-nsemne, fără hotare; ea, contur cu contur,
Îmbrățișează pământul de jur împrejur;
Alintă norii și tachinează cerul, fratele ei geamăn;
Sau doarme ca un copilaș în leagăn.
Pe mare! Pe mare! Marea e regatul meu!
Sunt acolo unde mi-am dorit să fiu mereu;
Albastru jos și-albastru sus,
Și tăcerea, de toate mai presus;
Vine furtuna și trezește-adâncurile mării?
Nu-i nimic, eu voi dormi sub sprânceana zării.
Îmi place, o, cât de mult îmi place să călăresc
Valurile mareei nărăvașe când se răzvrătesc
Înălțându-se spre cer, sperând s-atingă luna
Sau fluieră de nebune, acompaniind furtuna,
Făcând ceea ce se întâmplă sub ape manifest
Împinse de bidivii vânturilor de sud-vest.
Nu mi-a plăcut niciodată țărmul tern și mut;
În schimb, marea am iubit-o foarte mult
M-am întors la ea întotdeauna, în bătaia velelor,
Ca păsărelele care se întorc la cuibul lor;
A fost și este mama mea
Căci m-am născut pe mare, sub o norocoasă stea!
Zorii erau roșii și albe valurile,-n spume,
În zarva orei care m-a adus pe lume;
Balena șuiera, pescărușii se roteau în zbor,
Delfinii-și dezveleau aurul dorsalelor;
Și toți martorii marini de la locul întâmplării
Au înălțat urări de bun venit pentru copilul mării!
Și-am trăit apoi liniștit sau lovit de biciuștile sării
Cincizeci de ani, o viață de om al mării,
Cu chef de hârjoană și cu bani de cheltuit în buzunare,
Și niciodată n-am tânjit, nici suspinat după o schimbare;
Iar când va veni moartea să-mi ureze noapte bună,
Să poftească-n largul mării, pe vreme de furtună!
poezie
de
Bryan Waller Procter
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice