Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Despre oameni și pești
Straniu, năucitor, o arătare cu cap triunghiular
Și cu o gură ciudată molfăind ciurucurile mării,
Înghițind continuu apa plină de otrava mâlului și-a sării,
Cu sânge, chiar dacă roșu, mai rece decât e un ghețar
Și mut, deși-și duce viața sub a valurilor gălăgioasă oaste;
La fel sunt și-alte forme acvatice ca el, tot un soi de pești
Unele sferice, altele turtite sau lungi, dar toate diavolești,
Fără picioare, insenzitive și, trebuie s-o spun, cumplit de caste.
Alunecoase, pline de oase, umede, holbate panarame,
Ce faceți? Ce fel de viață duceți în apă, ochi sticloși?
Cum vă-nveseliți acolo zilele și nopțile infame?
Cum vă petreceți duminicile? Nu v-ați plictisit, solzoși
Jongleori, să faceți veșnic baie? Mereu presați de foame,
Pândind, ciupind, leorbăind, aventurându-vă sau codindu-vă fricoși!?
RĂSPUNSURILE PEȘTELUI
Năstrușnic monstru! Ca el, eu altul nu mai știu,
Neamul nostru de când l-a zărit întâia oară
Se miră încontinuu. O față plată, de ocară,
Iar trupul de la mijloc în jos tăiat în două. Straniu.
Tu, care umbli fără rost pe malul acestui râu,
Cu trupul despicat, țopăind într-un ritm ridicol,
Lipsit de solzi, lent și păros articol,
Sfrijit, cu aripioare inutile, cu dinți lipiți, molâu!
Respiri ce nu-i de respirat, aerul tăios ca un pumnal,
Cum poate exista așa ceva? Pe tine însuți cum oare te suporți,
Uscată și îngrozitoare creatură simulând că știi să-noți?!
Nu poți trăi în apă, în alcătuirea ta nu-i nimic normal!
Din când în când, vă văd trecând perechi (soții și soți?!)
Cu-aripile legate-absurd una de alta apocaliptic animal!
PEȘTELE SE TRANSFORMĂ ÎN OM, APOI ÎN SPIRIT
Bucură-te de zâmbetul tău disprețuitor, dacă încă mai zâmbești,
Omule! Și detestă-mă dacă-ți place, dar c-o fărâmă de iubire;
Căci deosebirea trebuie să-și dovedească folosul prin deosebire
Și să umple cu acorduri dulci mulțimea sferelor cerești.
Eu sunt, de bunăvoie, unul dintre spiritele care
Pește, șoim sau turturea trăiește unde-și are viața umbra,
Fără ură, fără mândrie, nici dedesupt și nici deasupra,
În plăcutele sfere-ale Domnului o ființă trecătoare.
Viața omului e caldă, veselă sau tristă,-ntre morminte și iubiri,
Nemărginită în speranță, onorată cu dureri severe,
Scrutând cerul și râvnind fierbinte-aripi de heruvimi:
Peștele-i iute, cu nevoi mici, vag, dar totuși în vedere:
O viață-n sclipiri de-argint, rece, dulce,-nfășurată-n moi talazuri,
Înviorată cu accese de teamă în multe, multe cazuri.
poezie
de
James Henry Leigh Hunt
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice