Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nocturnă
Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriașă văduvă agățată de fereastra mea.
Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii și-al focului
Camera mea e o grotă a aurului și-a pietrelor prețioase:
Atât de catifelat e mușchiul, atât de groase tapiseriile;
Și totul e plin de viață, și-i cald, și-i așa plăcut...
Parcă aș fi-n interiorul unei inimi.
Acolo,-n alb, patul meu este imaculat și vaporos
Ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopți negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopți negre și, totodată clare, eu nu dorm.
Și te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că ești bătrână,
Îmi închipui că ești înțeleaptă,
Cu un corp divin de marmură lustruită,
Purtând greutatea Timpului ca pe o mantie regală...
Iarnă, te iubesc, iar eu sunt primăvara...
Eu roșesc, tu ningi:
Asta pentru că tu cunoști totul,
Asta pentru ca eu visez totul...
Astfel, noi ne iubim!...
Acolo,-n alb,
Pe patul meu imaculat și vaporos ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Iarnă, Iarnă, Iarnă,
Noi cădem într-un tufiș de crini și trandafiri!
poezie
de
Delmira Agustini
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice