Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Problema este că nu ne lăsăm reflectați din afară pur și simplu, fără să-i filtrăm și să-i interpretăm și noi pe ceilalți. Lucru care duce la un fel de afazie a personalității, în care numai noi înțelegem ce vrem să spunem, ce vrem să facem, ce vrem să arătăm. Trăitul ăsta într-un fel de "butoi al lui Diogene", sperând ca oamenii să ne vadă "așa cum suntem", mi se pare o falsă abordare a vieții personale și sociale. Fiindcă "ceea ce suntem", dacă nu intrăm în sfera metafizicului, se bazează în fapt pe asumarea unor modele, experiențe și raționamente anterioare. Nu e rău să primești laude, cum nu e rău să primești critici. Greșit mi se pare să ți le asumi fie prin acceptare, fie prin respingere, fără să le judeci cu înțelepciune, pentru a acționa în direcția în care tu vrei ca lucrurile să se schimbe sau să se îmbunătățească.
Silvia Velea
în
Memoriile păsării Phoenix
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice