Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oglindire
Măi, bădie, ochii mei,
fu o zi, floare de tei,
stam în vară, căprioară,
cu privirea, Mărioară,
ce își scălda în oglindă,
dorul mut, blocat în tindă.
Albă ca o porunbiță
cu vise de copiliță,
am lăsat în prag de zi,
albastrul din ciocârlii,
din care-mi facusem ceas,
pentru lumea de sub pas.
Măi, bădie, de pe mal,
în tăcere e un cal,
ce nechează cu tărie,
saltă peste gropi o mie,
să doboare în mișcare,
povara de pe spinare.
Am visat într-o vâltoare,
că te-nconjurase, boare,
ce sădiseși în lut moale,
să te prindă de la poale,
să te ia pe cale deasă,
poteca să o tot țeasă,
punte până la străbuni,
cu viața să o-ncununi.
De aici, din înserare,
nu aud ce este-n zare,
M-am suit pe o ivire,
parcă-s dincolo de fire,
te-am lăsat să joci în stei,
ce ți-e drag, în cort să iei,
căci ce este pe pământ,
se naște din sfânt Cuvânt.
De e viața-n plan divin,
Aerul miroase a crin.(12.11.2023-Iulia Dragomir)
poezie
de
Iulia Dragomir
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice