Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Semn de întrebare
Vă știu prea bine, căci mă știu pe mine.
Cunosc și luptele, dar și orbirea
Prin care vi se-mpiedică menirea,
Când vă înghit mocirlele din sine.
Eu nu mai țin demult cu omenirea
Și-mi par, din ce în ce tot mai străine
Speranțele că n-ați ajuns ruine
Și nu-mi reneg, nici mie, prăbușirea.
Doar Dumnezeu mai simt că e valabil.
Să fie ăsta semnul de trezire,
Sau o să ne trezim, inevitabil,
Până la ultimul, din amorțire?
Să fie, oare, prea puțin probabil
Să lase Domnul, omul, la pieire?!
sonet
de
Evelin L. Ș. Andrei
din
Vă las pe voi să fiți poeți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice