Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Casabianca
Băiatul stătea pe puntea-n flăcări mari, o mie;
Coechipierii-n viață fugiseră niște bieți vătui;
Focul mistuia epava-n marea bătălie
Și-și revărsa lumina peste oamenii morți din jurul lui.
Frumos și strălucitor, niciun pas nu dădea-napoi,
Parcă era stăpânul pălălăii enormă;
O ființă dintr-un sânge nobil de eroi,
O mândră, deși copilărescă formă.
Flăcările creșteau tot mai înalte el aștepta
Ca tatăl să-i permită să părăsească vasul;
Tatăl, care sub punte-atunci tocmai se sfârșea,
N-avea cum fiului să-i audă glasul.
Striga-n mijlocul incendiului: "Spune, tată, spune,
Nu-i așa că mi-am îndeplinit datoria pe deplin?"
El nu știa, dar căpitanul zăcea ars cărbune
Și nu-i putea răspunde, el fiindu-i Styxului vecin.
"Vorbește, tată!" a strigat iar, de pârjol împuns,
"Spune că-mi dai voie s-abandonez nava!"
Doar niște bubuituri puternice-au răspuns,
Iar flăcările lingeau și apele și slava.
Le simțea suflul pe fruntea-ncinsă de emoții,
Le simțea și părul lui, vâlvoi, fierbintele-abordaj
Și, privindu-l în acel post solitar al morții,
În disperarea-i se vădea foarte mult curaj.
A mai strigat înc-o dată, și mai tare,
"Tată! Chiar trebuie să mai rămân pe navă?"
Printre vele și prin bordaj, înspăimântătoare,
Limbile focului înaintau fără zăbavă
Înfășurând nava-ntr-o sălbatică splendoare;
Au ajuns până sus la gabie, făcând-o scrum,
Fluturând ca niște lungi drapele-n soare
Deasupra viteazului copil, condamnat de-acum.
Apoi, un trăsnet a plesnit apele-agitate
Băiatul oh! Unde-o s-o fi aflând acum?
Întrebați vânturile care până hăt departe
Răspândesc scânduri pe mare și-n aer nori de fum!
Dispărute-s și catarg și cârmă, și flamura-blazon,
Și toate care-și îndeplineau partea lor de datorie,
Dar esența nobilă pierdută-n al focului ciclon
A fost acea inimă loială, atât de vie.
*** Poemul se referă la o întâmplare reală din timpul bătăliei navale dintre francezi și englezi în rada portului Abukir Egipt (1798). Gioconte Casabianca, fiul comandantului navei amiral franceze L'Orient, Luc Julien Joseph Casabianca, a rămas la bord până-n ultima clipă, cea a morții, refuzând să părăsească postul de luptă în lipsa unui ordin direct de la tatăl său (băiatul avea cam 11-12 ani). Acest poem a fost inclus în manualele școlare din Regatul Unit și Statele Unite în perioada anilor 1850 -1955.
poezie
de
Felicia Hemans, 1793 -1835
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice