Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fiul pescarului
Viața mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd și el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.
Singura mea slujbă este și grijă necontenită
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară și fiecare pietricică șlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredințează.
N-am prea mulți companioni alături pe uscat:
Ei disprețuiesc șleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.
În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roșii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe țărm palma mea simte pulsul mării, viu și sărat,
Și eu conversez cu echipajele atâtor și atâtor naufragii.
poezie
de
Henry David Thoreau
din antologia de versuri
Flori de peste șapte mări și de pe șase continente
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice