Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Marea
În liniștea nopții,
În timp ce dincolo de draperii omul doarme,
Pădurea proclamă:
"Eu sunt puterea
Extrasă de soare
Din inima pământului."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Eu sunt puterea."
Stânca spune:
"Veacurile m-au ridicat ca pe un monument
Durabil până-n Ziua Judecății de Apoi."
Marea rămâne tăcută spunându-și:
"Eu sunt monumentul."
Vântul urlă:
"Eu sunt puternic,
Eu despart cerurile de pământ."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Vântul e al meu."
Fluviul spune:
"Eu sunt apa cea curată
Care stinge setea pământului."
Marea rămâne tăcută spunându-și:
"Râul e al meu."
Piscul spune:
"Stau sus cum stă o stea
În mijlocul cerului."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Piscul e al meu."
Creierul spune:
"Eu sunt conducătorul,
Lumea e în interiorul celor care conduc."
Marea rămâne-adormită, spunând în somnul ei:
"Toate-s ale mele."
poezie clasică
de
Khalil Gibran
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice