Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Inimi nesătule
Sunt inimi care nu mai pot să zboare
De-atâta vreme rea și gust amar...
Își pun naiv peste durere sare,
În loc să-nvețe să plutească iar.
Rămân acolo, înghețate-n timpul
Care le-a stors de râvnă și culoare.
Doar în iubire-i veșnic anotimpul
Cu flori în suflet, zâmbete și soare.
Aceste inimi nu știu, diferența
Să facă, dintre ce-i real sau fals
Și, din păcate, nu au rezistența
De-a-i ține piept trădării într-un vals.
Sunt inimile-acelea imature,
De dragoste nebună nesătule.
Nu se mai satură să nu îndure
Aceeași poftă ce le fac credule.
Aceeași poftă care le distruge
Trăirea de a mai avea curaj,
De-a alerga frumosul, care fuge,
Prin tot ce e uman, ca un miraj.
Și, ce păcat, că își vor pierde rostul,
Lăsându-se vrăjite de-aparențe...
Când nu-i și chibzuință-acesta-i costul:
Ceea ce arde,-ncepe să înghețe.
poezie
de
Evelin L. Ș. Andrei
din
Vă las pe voi să fiți poeți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice