Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dragul meu
Dragul meu, îmi coase timpul o camașă de cuvinte
Și mă-mpotmolesc în fire, în aducerile-aminte...
Strălucesc boabe de lacrimi lacrimi de mărgăritare,
Ce, sfințite cu privirea-ți, stau ofrandă pe altare.
Focul inimii betege de ne-dragoste și teamă,
Plânsul nostru feciorelnic, chipul dragostei de mamă,
Pâlpâie în suflet încă și mă-ntreb (a câta oară?!),
Cum e dragostea pe luncă, cum e dragostea la țară.
Teama ta zvâcnind la tâmple, ca un clopot se frământă
Și zvâcnirea ei îmi umple golul care nu cuvântă,
Despre-ntâia sărutare și fiorii sânului,
Despre susur de izvoare prins de dorul dorului...
Vezi în rana dimineții, roua pleoapelor uitate,
Sub o lacrimă-a tăcerii, în cerneala de la noapte?
Dunga marginilor ceții azi se prelungește-n șoapte.
Ce miraj în începutul cel atâta de departe!
Oh, prințesă a luminii, mamă la copii, femeie,
Te-am sculptat în podul palmei, din iubire. Ești o zee.
Se perpetuează clipa începuturilor noastre...
Chiar de-a sângerat aripa, tot zburăm spre zări albastre.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice