Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Împlinire
Ți-aș spune cât de dragă-mi ești,
Că-n ochii tăi ființa mea se pierde,
Te-aș și-ntreba de ce roșești,
Când vorba-mi caută să te dezmierde?
Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ți cadă omenește!
C-așa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindește!
Să pot, aș vrea, a-ți spune cum
Din ochi îți curge-a soarelui lumină,
Și cum splendoarea lor acum
Destinul meu aș vrea să îmi devină.
Ți-aș spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioșează.
Când te ascult îmi pare, zău
Un înger parcă cerul intonează.
Și vreau să pot și îndrăznesc,
Vorbindu-ți cald de dragoste și vervă,
De glasul tău cel îngeresc
Și ochii tăi de-o dragoste acerbă.
Și-aș vrea acum să-ți mulțumesc
Că ești ceea ce ești întru vederea-mi,
Faptură-n ce mă regăsesc
Un înger ce mi-a înțeles durerea-mi.
poezie
de
George Ciprian Bălan
din revista
Luceafărul de seară Botoșani
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice