Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ispită
În pofta ta carnală și ascunsă,
De mine depistată și pătrunsă,
Mi-aș face casă pentru veșnicie.
Aceasta se numește-anomalie:
Să îmblânzești a firii poezie,
Când iadu-n tine-i gata să erupă.
Nu numai eu, ci câți n-ar vrea să rupă
Din tine patima și, ca pe supă,
Dorința să ți-o soarbă nebunește.
Făptura ta pe-oricine ispitește,
Dar felul tău, instant îi nimicește.
Rămân doar eu, cu luptele-ți grozave...
Mă număr printre inimile brave,
Ce îți înfruntă zbaterile grave,
Când nu mai poți a-ți asuma oftatul.
De mi te-ai da, al meu ar fi păcatul,
Căci nu tu m-ai împinge-a face altul,
Ci singure-ar ieși din mine, coarne...
Te vreau și-n suflet, dar mai mult în carne
Să-ți simt neosteneala cum m-adoarme
Și raiu-n care-aș fi, cum mă înghite.
Nu îți stă bine să rămâi cuminte.
Te știu așa cum ești și ești fierbinte.
Nu te minți că rolul nu te prinde.
poezie
de
Evelin L. Ș. Andrei
din
Vă las pe voi să fiți poeți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice