Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nebunul
Mă-ntrebi cum am înnebunit. Păi, a fost cam așa:
Într-o zi, cu mult înainte ca zeii să se fi născut,
trezindu-mă din somn, am descoperit
că toate măștile-mi fuseseră furate, cele șapte măști
pe care le-am modelat și purtat de-a lungul a șapte vieți.
Alergam fără mască pe străzile-aglomerate strigând:
"Hoții, hoții, blestemații de hoți... "
Bărbații și femeile râdeau de mine,
iar unii, de teamă, s-au ascuns în case;
Iar când am ajuns în piață,
un tânăr de pe-un acoperiș a strigat, "Omul e nebun."
Am ridicat privirea să-l văd;
soarele mi-a sărutat întâia oară fața;
atunci pentru prima dată sufletul mi s-a aprins de iubire
și-am jurat să nu mai port niciodată mască.
Ca-n transă, am strigat:
"Binecuvântați, binecuvântați fie hoții care mi-au furat măștile."
Astfel am ajuns un nebun.
Acum am găsit libertatea singurătății
și siguranța celui care nu este înțeles de nimeni,
pentru că cei care ne înțeleg iau în robie câte ceva din noi.
Dar, permiteți-mi să nu fiu prea mândru de libertatea mea
în închisoare un hoț este ferit de alt hoț.
* Extras din "Nebunul cântecele și parabolele lui."
poezie celebră
de
Khalil Gibran
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice