Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Marinarul și Marea
Cu trup de nimfă
Marea și-ascunde frumusețea
Sub văluri argintii,
De spumă dantelată.
Cântecul mării mă ispitește
Precum cântecul nimfei Calypso
Vrăjindu-l pe Ulise
În drumul spre Itaca.
De nemărginirea-i albastră
Sunt îndrăgostit
Și-i cânt în fiecare zi:
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Precum o fecioară
Pudică și sălbatică,
Coapsele tale, din spumă clădite
Ispitesc Cerul,
De tine-ndrăgostit.
Răsuflarea ta,
E adierea zefirului
Pletele-ți verzi și mătăsoase
Tremură-n vânt, pe țărmuri,
Buzele tale sunt petale,
Petale de spumoasă iasomie.
Te iubesc, fecioară,
Pudică și sălbatică,
Năzuroasă fecioară!
Sunt un poet îndrăgostit,
Te-au cântat și te vor cânta
Marinarii-poeți.
Iar eu
Voi răspândi cântecele lor.
Þi-am cutreierat nemărginirea
Pe puntea corabiei, privind orizontul
Alteori,
Căutam cu înfrigurare Pământul,
Unde cei dragi mă așteptau.
Mi-am petrecut timpul
Între tine și ei.
Mi-ai purtat corabia
Precum Soarele
Își mână carul pe Cer,
Trecând dintr-o lume în alta.
O, Tu,
Regină în palatul de mărgean
Tu, crudă și iubitoare Regină
Atâtea suflete temerare
Þi-au străbătut necuprinsul,
Mânate de curiozitatea
De a-ți descifra hieroglifa.
Unele,
Au sfârșit în abisurile tale,
Îmbrățișate de vălurile ce te acoperă.
Din atâtea inimi,
Reîntoarse la țărm,
A izbucnit cântecul bucuriei,
Bucuria victoriei,
Regăsirii de Sine.
Astfel,
Sufletele trezite
Þi-au descoperit comorile,
Atât de tainic ascunse
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Eu sunt poetul,
Poetul etern îndrăgostit
De frumusețea ta magică,
De nemărginirea ta albastră.
poezie
de
Floarea Cărbune
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice