Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Timpule, tâlhar bătrân
Timpule, tâlhar bătrân,
Dé ce ești așa păgân?
Tu ești veșnic tot pe drum,
Préfaci totu-n praf și scrum.
Timpule afurisit,
Dé ce ești așa grăbit?
Dé ce repede tu treci
Și nu te întorci în veci?
Cine, oare, te grăbește,
Dé ce treci așa, orbește?
Ca un tăvălug tu treci,
Tot ce-atingi distrugi și pleci.
Timpule, făr de hodină,
Tu duci totul în ruină;
Cu puterile-ți drăcești,
Toate tu le nimicești.
Animalele, verdeața,
Toate-și pierd cu timpul viața.
Fără milă și rușine,
Din orașe faci ruine;
Tu imperii prăbușești,
Munții chiar îi netezești,
Iar cu timpul sorbi și marea,
Nu știi ce e remușcarea.
Timpule, hoț asasin,
Cel mai rău, mai crud, hain,
Dé ce îmi furi tinerețea,
Și-mi dai, în schimb, bătrânețea?
Tu de riduri mi-umpli fața,
Mi-álbești părul și mustața,
Iar treptat ‒ ce mișelie ‒
Mi-umpli capul de chelie.
Dé ce tu îmi iei puterea
Și auzul, și vederea?
Dé ce-mi iei virilitatea
Și îmi dai senilitatea?
Dé ce îmi iei putirința
Și-mi dai, în schimb, neputința?
Cu puterea-ți, blestemata,
Mi-iei, treptat, și judecata.
Dé ce îmi iei sănătatea
Și-mi dai boala, surditatea?
Pe mosor se duce ața,
Te aștept să-mi iei și viața.
pamflet
de
George Budoi
din
Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice