Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Corbul [The raven]
Într-o noapte tristă tare, cugetam fără-ncetare
La învățături uitate ce mă năpădeau de zor
Moțăind culcat pe-o parte, o bătaie sună-n noapte,
Cineva părea că bate, bate-n ușa mea ușor.
Zic, "Vreun călător, pesemne, bate-n ușa mea ușor
Doar atât, un călător".
Amintirea mea e bună, era iarnă, prima lună;
Jarul muribund fantoma și-o plimba jos pe covor.
Ah, doream o dimineață; în zadar ceream povață
De la cărți triste la față, c-am pierdut-o pe Lenore
O mândrețe de fecioară, îngerii îi spun Lenore
Nume-aicea pieritor.
Și foșnea ca o hârtie draperia purpurie,
Îmi dădea fiori fantastici, mă speria îngrozitor;
Să nu stea inima-n mine, îmi tot repetam, vezi bine,
"E vreun călător ce vine și acum e în pridvor,
Și-a venit în noaptea asta și acum e în pridvor
Poate doar întâmplător".
Mi-am venit apoi în fire; și-am rostit cu-nsuflețire,
"Domn sau doamnă, cu franchețe eu iertarea v-o implor;
Ciocăneați și n-auzisem, că aproape adormisem,
Dar apoi, când mă trezisem, că băteați încetișor,
Mă gândeam că-i o nălucă" și-am dat buzna în pridvor;
Beznă, niciun călător.
Noaptea o scrutam cu teamă, și-am rămas, de bună seamă,
Șovăielnic, în visare, cum n-a fost vreun muritor;
În perfecta nemișcare și-n acea tăcere mare,
Doar o șoaptă blând răsare, căci am spus încet, "Lenore?"
Asta-am zis și doar ecoul mi-a răspuns grăbit, "Lenore!"
Doar atât, oftând ușor.
M-am întors iar în odaie mistuit de-o vâlvătaie,
Și din nou aud bătaia, parc-acuma mai sonor.
Și-am zis, "Clar, nu-i o părere, la fereastra cu zăbrele
Cineva stă în tăcere ciocănind în geam de zor
Hai să văd cine-i acela care bate-n geam de zor
Numai vântul trecător.
Dau zăbrelele deoparte, când, c-un foșnet tare foarte,
Din trecutul sfânt și tainic intră-un corb impunător;
N-a părut să se sfiască; și n-a dat să zăbovească;
Ci deasupra ușii mele, s-a oprit tăcut din zbor
Chiar pe bustul mândrei Pallas s-a oprit tăcut din zbor
Și a stat netemător.
A lui fire băgăreață mi-a pus zâmbetul pe față,
Și priveam cât e de aspru acel negru zburător,
"Deși creasta pene n-are, nu ți-e teamă", zic eu tare,
"Corb ce vii și-aduci teroare din al Nopții-obscur decor
Spune-mi nobilul tău nume din al Iadului decor!"
Zise corbul, "Nu-i ușor".
Mult m-am minunat, firește, s-aud corbul că vorbește,
Chiar dacă răspunsul simplu îmi părea întâmplător;
Spun cu inima curată, niciun om n-a fost vreodată
Binecuvântat să vadă corb în casă stând din zbor
Sau vreo altă creatură pe un bust că stă din zbor,
Cu-acest nume, "Nu-i ușor".
Însă Corbul nu clipește și-altă vorbă nu rostește
Parcă și-a sleit puterea-n croncănitul lui sonor.
Stă așa în nemișcare nicio pană nu-i tresare
Până-am zis, "Amici pe care i-am avut s-au dus în zbor
Și-o să pleci și tu, știu bine, ca Nădejdea mea în zbor".
Zise corbul, "Nu-i ușor".
Tremur când tăcerea-i frântă auzindu-l cum cuvântă,
Dar îmi spun, "Știe-o zicală și-o repetă aici de zor,
De la vreun stăpân aflată, care-a fost lovit de Soartă
Ce-n nefericire-l poartă într-un ritm amețitor
Năruind a lui Speranță într-un ritm amețitor
Până zice, «Nu-i ușor»".
Corbul încă mă vrăjește și simt chipul că-mi zâmbește,
Și împing un jilț în fața bustului seducător;
Catifeaua îmbietoare mă îndeamnă la visare
Ca să cuget cu răbdare la cumplitul zburător
Și ce-a vrut să spună oare, el, cumplitul zburător,
Croncănind un "Nu-i ușor".
Voiam să ghicesc degrabă, dar n-am spus nicio silabă
Către pasărea cu ochiul ei arzând, pătrunzător;
Lampa lumina în noapte și cu capul într-o parte,
M-am lăsat pe căptușeala jilțului impunător,
Dar știam că niciodată jilțul meu impunător
Nu va ști al ei fior.
Simt cum camera-i umplută de-o aromă neștiută
De la Serafimi ce calcă cu un clinchet pe covor.
"Domnul ți-a trimis", strig tare, "îngeri cu putere mare
Să-ți aline dorul care ți-amintește de Lenore;
Nu mai sta, ci bea licoarea, ca să uiți de-a ta Lenore!"
Zise corbul, "Nu-i ușor".
"Tu, profet sau arătare, pasăre sau bocitoare!
Care vii dus de furtună ca un crud Ispititor,
Pe-acest țărm plin de mâhnire fără nicio șovăire
Într-o casă-n pustiire și Teroare te implor
Știi vreun leac prin țări străine? Hai, adu-mi-l, te implor!"
Zise Corbul, "Nu-i ușor".
"Tu, profet sau arătare, pasăre sau bocitoare!
Pe-acel Rai ce ne veghează și pe Domnul ce-L ador
Inima de jar mi-e plină, colo-n Eden, în Grădină,
Oare va găsi odihnă, spune-mi, este și Lenore?
Cea fecioară luminoasă îngerii îi spun Lenore".
Zise Corbul, "Nu-i ușor".
"Vorba ta-i de despărțire", strig atunci cu îndârjire
"Du-te în furtuna aspră și în Iadul arzător!
Vezi să nu îmi lași vreo pană din minciuna grosolană!
Du-te, mi-ai deschis o rană! De pe bust să pleci în zbor!
M-ai rupt inima cu ciocul, de la ușă pleacă-n zbor!"
Zise Corbul, "Nu-i ușor".
Și n-ascultă, teamă n-are, șade acolo-n continuare
Pe-acel bust al mândrei Pallas unde s-a oprit din zbor;
Cu-ai lui ochi ce mă fixează pare-un demon ce visează,
Pe când lampa proiectează a lui umbră pe covor;
Și-al meu suflet stând în umbra ce plutește pe covor
Să se-nalțe nu-i ușor!
poezie celebră
de
Edgar Allan Poe
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice