Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
Se usca.
Devenea pulbere.
Pulbere.
Nisip.
Făină.
Un praf. O colonie de particule imponderabile. Un aer
maladiv. Care mă îneca.
Și pe mine și timpul. Și aveam obsesia lui.
Gustam din el.
Simțeam cum ninge, cum cerne.
Ningea peste cugetul, peste viitorul meu. Peste
goluri și civilizații.
Leșiatic.
Scamatorește.
Sedimenta panică și dezgust.
Și parcă aveam un spate
cenușiu în cuier un cuier
cenușiu în ureche cu gândaci
cu gândaci cu gândaci cu gândaci
liliachii
de la pasărea cealaltă.
poezie celebră
de
Ion Caraion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice