Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Efectul unei cărți asupra noastră este real doar atunci când simțim nevoia să-i împărtășim intriga: să iubim când personajele iubesc, să plângem când eroii suferă sau mor.
Practic, dacă nu simțim toate acestea, poveștile rămân în starea lor latentă, adică litere moarte.
Cartea nu aparține nimănui. Nici celui care a scris-o, nici celui care o citește sau o cântă.
Desigur că Cioran este Cioran. Apoi devine Camelia când Camelia îl citește. Ioan, Tudor sau Filip când este citit de aceștia.
Noi suntem povestea cărții. Cartea suntem noi!
Când cineva îmi spune că îi place cartea mea și mă întreabă dacă o poate cânta, este uimitor pentru mine. Un scriitor scrie pentru ca alții să citească și să lase o moștenire.
Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul!
finalul
de la
Insomnii în alb-negru
de
Camelia Oprița
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice