Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Toamnă
Visam că te prindeam în mâini și dispăreai, o boare,
să nu te văd, să nu te știe vreo ninsoare,
să mă uimești, să îmi arăți ce poți dintr-o mișcare,
iau ca reper văzutul pentru mare.
Când în tăcere se cufundă timpul,
întorc pe față, dos, și ploaia și răgazul,
Nici nu mai știu cum clipocește iazul,
Ascult răspunsul verii, hotărârea, nimbul.
Am luat în palme ce s-a strâns în dar,
ce taine și ce raze au umplut odaia,
și, uite, m-am unit cu vântul, ploaia,
ud rădăcina clipelor cu viața la hotar.
Și de-ai adus în cântec vechiul drum,
plimbări peste tărâmul neștiut de bal,
să mă ridici din ape ca pe un pocal,
voi fi băută-ncet, din azi în azi, de-acum...
poezie
de
Iulia Dragomir
din
Literatura de azi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice