Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pâinea mamei
Mama, bună gospodină,
O făcea doar cu făină
Și, etapă cu etapă,
Drojdie (maia) și apă;
Mai punea un strop de sare
Și-o grămadă de răbdare.
În copaie,-apoi, reține,
Frământa aluatul bine
Și, cu-o cruce creștinească,
Îl lăsa să se dospească.
Cu-o răbdare ca de piatră,
Pâinea o cocea pe vatră.
Caldă, bună, delicioasă,
Mama ne-o punea pe masă,
S-o mănânce copilașii,
Fetele și băiețașii
(Împreună cu părinții,
Credincioși cum sunt doar sfinții),
Cu mâncarea cea gătită
Tot de mama mult iubită.
Azi mă-ntreb cu nostalgie:
Unde ești copilărie?
Unde sunt părinții mei?
Unde-i mama, pâinea ei?
poezie
de
George Budoi
din
Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice