Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când oamenii ajung pe vârful unui deal
Când oamenii ajung pe vârful unui deal
Dumnezeu se apleacă spre ei,
Le scurtează limbile și le prelungește brațele.
Cei mai puțin puternici au o viziune a morții lor,
Înainte de a fi lună plină
Noile batalioane se vor ridica,
Batalioanele albastre.
Nu va fi încă lună plină
Când copiii schimbării vor cădea
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.
Smintelile și virtuțile vor fi strivite-n picioare.
O biserică și un tâlhar vor cădea împreună.
O sabie va veni-n ajutorul celor orbi
Îndrumată de Dumnezeu, fulgerând pentru a face semn,
Legănând un crez ca pe o cădelniță
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.
Unelte ale impulsului naturii în marș,
Oameni născuți din nedreptăți, oameni născuți din adevăr,
Oameni ai noilor batalioane,
Batalioanele albastre.
Zăngănitul săbiilor este înțelepciunea Ta,
Cei răniți fac gesturile pe care le făcea Fiul Tău;
Picioarele cailor înnebuniți sunt o parte din toate acestea
Oh, cealaltă parte-i mâna unei mame pe fruntea unui tânăr.
Apoi, iute, șarjând printr-o umbră
Oamenii noilor batalioane,
Batalioanele albastre
Dumnezeu îi duce sus, Dumnezeu îi duce departe,
Dumnezeu îi duce departe, Dumnezeu îi duce sus
Aceste noi batalioane,
Batalioanele albastre.
*Unii critici sunt de părere că poemul, unul dintre cele cele mai criptice poeme ale lui Crane,
a fost influențat de războiul greco-turc din 1897, când el, ca reporter acolo, se afla în liniile grecești.
Uniforma infanteriei elene avea culoarea albastră.
poezie
de
Stephen Crane
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice