Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Comemorare Sfântului Ștefan cel Mare
COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)
Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.
La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ștefan-Vodă-cel-Mare.
El nu purta renume din statură,
ci din fermitate și-nțelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.
Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,
ecou de glorie prin timp străbate
până la urmașii ce-l sărbătoresc.
Când năvăleau barbarii la hotare,
Vodă chema boieri la sfătuire.
Cu tactică să-nvingă provocare,
să nu îi cadă neamul în robire.
Voind să-și apere meleaguri sfinte,
doar cu o mână de oșteni destoinici,
la Dumnnul făcea rugă înainte
s-alunge dușmani de mărire dornici.
Din corn vestit suna spre adunarea
vitejilor la luptă ostășească.
Cu prețul vieții își apăra țara,
în cinste și dreptate să domnească.
Străjeri stăteau de veghe la hotare,
să apere Țara lui Vodă-Ștefan,
urmașilor s-o dea la fel de mare,
ca moștenire pentru românesc neam.
Pentru popor n-a fost nicicând mai groaznic
precum tunet din vestea de robire
ce-aduce sorții unui trai amarnic,
cu biruri și poveri de viețuire.
Cu vitejie strămoșească-n cuget
își conducea oștirea-n luptă dreaptă
și înălța lăcaș creștin, de suflet,
când bătălia era câștigată.
Stau mărturie-n vremuri, să grăiască,
lăcașuri de credință și cultură,
ca zestre-n România pitorească,
și edificii în Sfânta Scriptură.
Nu pregeta, slujindu-și țărișoară,
cu prețul vieții și cu risc de moarte,
sufletul de poveri să nu îl doară,
ci flamura păcii în veci s-o poarte.
Adesea s-a luptat cu otomanii
ce năvăleau doar cu scop cotropitor,
dar prin credință biruia dușmanii,
pe Dumnezeu chemându-L în ajutor.
Ca voievod din neamul moldovenesc
a păstrat credința nestrămutată,
cum a moștenit-o la tronul strămoșesc,
conducând țara spre mai bună soartă.
Este exemplu de mare virtute
pentru eroism dovedit în fapte,
cu gloria câștigată în lupte,
s-o ducă țara spre eternitate.
Când turcii îi amenințau hotare,
chema viteji, cu planul de-a învinge,
îmbărbătându-i cu voință mare,
spre gloria cea tributară-n sânge.
Strigând că nici de moarte nu-i e frică,
încăleca pe cal ce-n luptă-l ducea.
Biruitor dorind să se întoarcă,
săruta sabia și cruce-și făcea.
N-a pregetat nicicând să cârmuiască
Moldova cu destinul greu încercat
de vitregii în vatra strămoșească,
purtând renume de domn neînfricat.
Dar neputința, grav îl copleșește,
venind din bătrâneți apăsătoare.
Pe fiul Bogdan-Vodă sfătuiește
să țină țara în străvechi hotare.
Răpus timp, cu tâmple-ncărunțite,
din trup și-a înălțat suflet la Domnul.
Eu scriu ce știu din cărțile citite,
cum Ștefan cel Mare a sfințit tronul.
În istorie intrând biruitor,
întâmpinat cu trâmbițe și torțe,
și azi se-aude bucium răsunător,
de când făcea mobilizări de forțe.
Din bătălii cu trupele viclene,
Aducem cinstire lui Ștefan cel Sfânt
Și-i închinăm omagii eterne,
spre dăinuirea păcii pe-acest pământ.
Spirit din vremuri legendare vine,
s-aducă eroism în generații,
când la moaștele lui vor să se-nchine
fiii urmașilor, de-a fi ca frații.
Tunetul veștii a rămas în zare,
ducând strategia voievodului
la cârmuirea sa răzvrătitoare,
potrivnică înrobirii neamului.
În criptă stă și astăzi, să vegheze
la soarta țării și neamului iubit,
noi conștiințe spre a ține treze
în veci stăpâne pe ogor întregit.
El n-a pus preț pe viața trecătoare
și-n credință a slujit al său popor,
a fost canonizat la sărbătoare,
de-a fi prăznuit ca un nemuritor.
Prin altă lume, cu suflet străbate,
dar este în seama cărturarilor,
domnia cu momente zbuciumate,
iar numele său e-n slava sfinților.
Prin ritual cu nume pomenite,
ecou vor duce bangăte de clopot,
din mânăstiri de Ștefan ctitorite,
în vremuri când reprima orice despot.
În demnitate să-i purtăm cinstire,
comemorând de fiecare dată
pe voievod cu sacră prețuire,
că simbol de virtute e prin soartă.
Cu eroism prin veacuri succedate
E pildă pentru noile vlăstare,
ca iubitor de țară și dreptate,
dar și exemplu de credință mare.
La Putna, Ștefan Vodă se-odihnește,
de secole dormind în criptă sacră.
Dar tot mai treaz prin conștiințe este
când gloria sa răsună în toacă.
Dorință din mormântul său străbate
cu-aceeași strategie înțeleaptă.
La cârma țării, doar minți luminate
să ducă poporul pe calea dreaptă.
Ar vrea să se trezească, să mai lupte
și țara să își apere prin vreme
de cei care îi vor hotare rupte,
simțind oștenii ce ar vrea să-l cheme.
Dar neputând, rămâne să se roage
la Dumnezeu, de undeva, din ceruri,
spre binele meleagurilor drage,
cât cuget temerar duce prin vremuri.
Iar duhul său veghează la hotare
ca-n tronul de cetate din Suceava,
că aprig fost-a Ștefan-Vodă-Mare,
stârpind dușmani și pedepsind gâlceava.
O rugă pentru sfânt e încheiere
omagiului ce îl las mărturie:
- Revino la tron, spre inițiere
celor ce conduc mama-Românie!
La Dumnezeu în ceruri te mai roagă,
din guvernare să culeagă rodul
sărmana țară, ce-a ajuns pârloagă,
și îți va mulțumi întreg norodul.
* Variantă îmbunătățită.
*2 Iulie Sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare
* Din vol."Tradiții creștine și ritualuri românești"/ 2008
Editura Paideia
Maria Filipoiu
poezie
de
Maria Filipoiu
din
Tradiții creștine și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice