Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vorbitor de vânt
Am stat de vorbă iar cu vântul,
Și l-am pus gândurile să-mi țină,
L-am rugat să accepte legământul,
Și să le smulgă chiar din rădăcină.
Unele îmi sunt tăioase și grele,
Și-i cer scuze la vreun trecător,
Dacă se v-a împiedica de ele,
Căci știu ce tare rău mai dor.
Te rog pe tine viscol blând,
Să îndeplinești dorința mea,
Și să porți întreg acel gând,
Ce trebuie să ajungă doar la ea.
Poți să mângâi creste și văi,
Să-i spui de lungul drum bătut,
Și de cum pașii tăi
Au purtat al meu gând mut.
Să urli tare căci vreau ca să audă,
De-i noapte cheamă ploaia s-o trezească,
Picătura ei cea rece și udă,
De mine o să-i amintească.
Să o îmbrățișezi cu dor,
Și pe pat las-o să se-ntindă,
Căci amintirile nu mor,
Și fereastra o să îți deschidă.
Să-i spui ca urma îmi e neclintită,
Și gândul de la mine-l ai,
Sa doarmă liniștită... că-i iubită,
Și pe frunte un sărut să-i dai.
Cu restul de gânduri faci ce vrei,
Le poți risipii în bucăți mii,
Iar cele cu un strop din trăsăturile ei,
Împraștie-le în poezii.
Căci de soarele te îmblânzește,
Și la ea tu n-ai s-apuci s-ajungi,
Măcar versurile poate le citește,
Chiar de dorul nu poți să-l alungi.
poezie
de
Iustin Miron
din
Autopsia Inimii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice