Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pantofii alergării și salba împlinirii
Meniți de Providență, pantofii alergării
Mi-au fost ca un blestem pe anii rătăcirii,
Încât nu bănuiam, că-n verva căutării
Voi reuși s-adun colierul împlinirii...
Am alergat prin codrul pornit spre înflorire
În ghinda încolțită să caut prelungirea,
Izvoare întrebam din ce-și sorb dăruirea
În alergări spre mare, să înțeleg iubirea...
Dospeam în sfaturi lungi cu Luna solitară,
Când rezema pleoapa de geamul adormit,
Cu Soarele-mpăratul ce-nvie și doboară
Tot verdele răscopt, ce singur l-a-ncropit...
De-abia găsii înnodul la ițe încâlcite,
Că munții de cuvânt în suflet clocotiră
Și-abia atunci pantofii, pe tocuri fericite,
Cu salba împlinirii perfect se potriviră!
Nu-i bai, că și desculți sunt unii mulțumiți
Și ară un pustiu cu plugul risipirii,
Aleargă după bani, să-i facă fericiți
Și nici nu bănuiesc de salba împlinirii...
Dar ei nu vor afla: ce gust are nectarul,
Ce l-a ascuns Divinul, eternul picurând
Pe lutul juruit..., cum vor grăbi olarul,
Să-i facă oale și ulcele... lăcrimând...
Și nouă vieți, de ai, găsește-ți infinitul,
Ce-ar împăca pantofii cu salba împlinirii...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice