Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cădeau florile de tei
cădeau florile de tei
în detaliul existenței noastre.
albinele se împiedicau de letargicul gard
el, mereu sărit de metaforele hai-hui
și de spațialele erori ale umbletului.
rozul se dădea de-a dura
spre o lacrimă surpată
într-un început de melancolie.
eu mă credeam vedetă de cer
și senzația întâii atingeri
silindu-mi unghiul într-o poziție mai pură
din care să pot privi
complicația brațelor tale destulă,
imaginându-mi-le două telescoape
ce-mi aduc universul
de frunte cu mult mai aproape.
săream în clipe de altădată
și-mi era frică să nu-ți ridici piciorul
mai mult decât îl pot zări...
rochia ta să nu oprească obiceiul
de reverie al vântului
de tine îndrăgostit exact.
te căutam amănunțit
în alt cândva, văzându-te
cum porți pe umeri, serile bătătorite
de tălpile tale când reversibil mergeau
la un altul străin.
tu, purtătoarea unor sâni puși-n libertate
de febra arsă a mișcării,
dezlegați de solstițiul
unei novice sunet întrerupt
pe o pauză de liră.
dădeam puțin ceasul înapoi
să am timp să număr păsările
până-n orizontul ectotrof
de care voiam să te însăilez
să fii numai a mea,
de nuanța nerăbdării neiertată.
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice