Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Veneția [Venezia]
E un oraș din lumea asta blândă,
dar cât de mândru, cât de insolit,
pare-un miraj, un joc închipuit,
sau un vis pur din inimă profundă.
Acoperit c-o pânză rozalie,
are grădini, biserici și palate
ce stau între azururi suspendate,
de cer și ape, pline de magie.
Ce schimbător e! Ziua pe răcoare,
când soarele e încă adormit,
are un chip livid și obosit,
lumea-i ascunsă ca o perlă-n mare.
Dar în amurguri roșii, înfocate,
e o arcă de aur, aprinsă, fierbinte,
o navă imensă ce merge înainte,
spre țărmuri de vrajă aflate departe.
Când luna de sus cu argint poleiește
turnuri subțiri și cupole perene,
și lin șerpuiește prin sute de vene
de apă obscură ce blând picotește,
n-ai cum să-nțelegi îndată ce este
această minune atât de frumoasă:
o insulă sacră și misterioasă,
tărâm infinit de dor și poveste...
Deși pare-un vis, un mic foc de paie,
de-o mie de ani își poartă istoria
și se încoronează astăzi cu gloria
unei vieți mărețe, pline de războaie.
Inimă de leoaică, chip de magie,
o tu, Veneția, de două ori suverană:
puternică plantă de virtute romană
și-a Italiei floare de gingășie.
poezie
de
Diego Valeri
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice