Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cunună de lacrimi (poetei Nina Cassian)
CUNUNĂ DE LACRIMI
(În memoria poetei NINA CASSIAN)
Se ofilește frunza-n copacul vieții,
când rădăcina nu poate să-l hrănească.
Orfani de mamă vor fi de-acum, poeții.
Că sufletul ei plecat-a să renască.
O ploaie de stele se revarsă-n ape,
din sufletul stingher înălțat către Cer.
De îngeri și zei să fie mai aproape,
veșnicia-și duce în lume de mister.
Cunună de lacrimi îi împletesc și eu,
poetei ce scria gândurile sale.
Dar când încerc să o așez pe capul său,
se transformă-n vin de Sărbători Pascale.
Vinul de lacrimi îl torn la rădăcina
copacului cu frunze îngălbenite.
Din frunze ruginii încerc să scriu NINA.
Dar vântul le duce în zări nesfârșite.
Furtună de lacrimi din Cer se pornește,
să ude copacul cu veștede ramuri.
De ploaia zeilor se-nalță și crește...
în el să cuprindă cât mai multe neamuri.
Pe Doamna Poeziei, azi o priveghem,
că multora ne-a fost ca o mamă bună.
La făclia artei mai bine să veghem,
de-a nu fi stinsă de vânt sau de furtună.
Prea mulți copaci se frâng și se transforme-n cruci,
de parcă Pământul e un imens mormânt.
Copacul vieții-i scară, către Cer să urci,
că arborii puternici nu se frâng de vânt.
17. 04. 2016 - Încetarea din viață a poetei NINA CASSIAN
Maria Filipoiu/ Memorii înlăcrimate
poezie
de
Maria Filipoiu
din
Memorii înlăcrimate
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice